chilom - explicat in DEX

chilom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

chilom (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.

chilom (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
chilom, chilomi s. m. pumn; lovitură dată cu pumnul

chilom (Dicționaru limbii românești, 1939)
chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.

chilom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chilóm¹ (pumn) (înv.) s. m., pl. chilómi

chilom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chilóm² (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme

chilom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chilom m. 1. ciocan gros, măciucă ferecată: în mână cu un chilom PANN; 2. fam. pumn, ghiont: îi căra mereu la chilomi ISP. [Serb. TYULUM].

chilom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. — Din tc. külünk(gü).