chichiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (
Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊
Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi.
2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (
Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din
chichie (puțin folosit. „chichiță” <
ngr.) +
suf. -iță.