chichion - explicat in DEX

chichion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón.

chichion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chichión (chichioáne), s. n. – Încurcătură, necaz, dificultate. Ngr. ϰυϰεών „confuzie” (Scriban, Arhiva, 1914, p. 132; Bogrea, Dacor., I, 262; Gáldi 163).

chichion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHICHIÓN, chichioane, s. n. Întâmplare neplăcută; încurcătură, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Ngr. kikeon.

chichion (Dicționaru limbii românești, 1939)
chichión n., pl. oane (ngr. și vgr. kykeón, băutură amestecată, confuziune). Fam. Belea, încurcătură, neplăcere: intrase în alte chichioane (Neam. Rom. Lit. 2, 810), a intra în chichion, m´aĭ băgat în chichion. V. heltĭugă, huștĭulĭuc.

chichion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne

chichion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chichion n. Mold. încurcătură, belea: iată în ce chichion am intrat CR. [Origină necunoscută].

chichion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] — Din ngr. kikeón.