chichiță - explicat in DEX

chichiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță.

chichiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, subterfugiu, vicleșug. ◊ Expr. A căuta (cuiva) chichițe = a te sili să găsești (cuiva) greșeli. 2. Lădiță sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică în formă de cutie cu capac, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit) „cutie” + suf. -iță.

chichiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
chichíță f., pl. e (ngr. thikítsa, dim. d. thiki, vgr. théke, cutie, toc. V. teacă). Lădiță. Lădiță saŭ cavitatea de supt [!] capra trăsuriĭ. Pălămidă, lăcriță, mică despărțitură a uneĭ lăzĭ, a unuĭ sertar. Fig. Subterfugiŭ, pretext, mijloc de înșelăcĭune: a căuta (a găsi) o chichiță, a umbla cu chichițe avocățeștĭ. V. chelnă.

chichiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe

chichiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chichiță f. 1. încăpere mică înăuntrul unei cutii sau lăzi: ridică capacul chichiței ISP.; 2. lădița de sub capra vizitiului: alții ședeau pe chichiță, în codârlă ISP.; 3. fig. subterfugiu, pretext: caută vr’o chichiță; 4. pl. mijloc de amăgire: umblă cu chichițe și momițe. [Origină necunoscută].

chichiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. — Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță.