chichirez - explicat in DEX

chichirez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez.

chichirez (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
chichirez s. n. sg. 1. farmec; haz. 2. șmecherie.

chichirez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHICHIRÉZ s. n. (Fam.) Haz; gust, farmec.

chichirez (Dicționaru limbii românești, 1939)
chichiréz n., pl. e și urĭ (var. din titirez). Ban. Titirez la moară. Restu țăriĭ. Fig. Fam. Farmec, haz, grație (adică „ca un titirez care se învîrtește bine”): vorba asta n´are nicĭ un chichirez. Bună dispozițiune, veselie: mĭ-a stricat chichirezu.

chichirez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri

chichirez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chichirez n. 1. (Banat) titirez de moară; 2. fig. rost, haz: fără chichirez. [Rostire provincială din titirez].

chichirez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. — Cf. titirez.