chichineață - explicat in DEX

chichineață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec.

chichineață (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
chichineáță, chichinéțe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chițimie. 3. opaiț.

chichineață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă.

chichineață (Dicționaru limbii românești, 1939)
chichineáță f., pl. ețe (d. chichineț). Iron. Casă mică și proastă, cocĭoabă.

chichineață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe

chichineață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chichineață f. fam. 1. coteneață; 2. fig. casă mică și întunecoasă; 3. prăvălioară proastă. [Cf. coteneață].

chichineață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. Et. nec.