chiblă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină.
2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din
germ. Kübel, engl. kibble.chiblă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chíblă (chíble), s. f. – (Banat) Frontispiciu, terminație triunghiulară a unei fațade.
Germ. Giebel (DAR).
chiblă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHÍBLĂ s. f. 1. vas de oțel cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl.
Kibble)
chiblă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chíblă (chi-blă) s. f.,
g.-d. art. chíblei; pl. chíblechiblă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină.
2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. — Din
germ. Kübel, engl. kibble.