chelșug (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chelșúg (chelșúguri), s. n. –
1. Cheltuire, consum. –
2. Cheltuială, speze. –
3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. –
4. Contabilitate. –
5. Provizii, merinde, rezerve. –
Var. chelciug, chelșig. Mag. költseg (DAR). Înv. și în
Trans. –
Der. chelșiga, vb. (a cheltui).
Cf. cheltui.chelșug (Dicționar de argou al limbii române, 2007)chelșug, s. n. sg. monede, mărunțiș
chelșug (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELȘUG, chelșuguri, s. n. (
Înv. și
reg.) Cheltuială; bani de cheltuială. –
Magh. költség.chelșug (Dicționaru limbii românești, 1939)chelșúg n., pl.
urĭ (ung.
költség).
Vechĭ. Cheltuĭală. Mîncare, întreținere.