chelalai - explicat in DEX



chelălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.

Alte cuvinte din DEX

CHEL CHEITARAIULUI CHEITA « »CHELALAIALA CHELALAIT CHELALAITURA