cheiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
cheie. 2. (
Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (
1) subțire, făcută din ață. –
Cheie +
suf. -iță.