cheltui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (
peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc.
2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din
magh. költeni.cheltui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cheltuí (cheltuiésc, cheltuít), vb. –
1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau plăti ceva. –
2. A irosi, a prăpădi, a risipi. –
3. (
Trans.) A vinde. –
4. (
Refl.,
înv.) A face cheltuieli. –
5. (
Refl.) A se strădui.
Mag. költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). –
Der. cheltuială, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiți; risipă;
înv., provizii, merinde);
cheltuielnic (
var. cheltuios),
adj. (
înv., risipitor);
cheltuitor, adj. (risipitor). Din
rom. provine
rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich,
Wander., 16,
cf. Berneker 500).
cheltui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg.
cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg.
cheltuiá; conj. prez. 3
să cheltuiáscă / să chéltuiecheltui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A întrebuința banii pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (
peior.) a risipi, a irosi banii.
2. Fig. A consuma, a folosi energie, timp etc. –
Magh. költeni.cheltui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (
peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc.
2. A consuma, a folosi energie, timp etc. [
Prez. ind. și:
chéltui] — Din
magh. költeni.cheltuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cheltuì v.
1. a întrebuința bani la ceva
2. fig. a risipi:
nu vă cheltuiți puterile în zadar. [Ung. KÖLTENI].