chefușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHEFUȘÓR,chefușoare, s. n. (Fam.) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor.
chefușor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHEFUȘÓR,chefușoare, s. n. (Fam.) Chefuleț. – Din chef + suf. -(u)șor.
chefușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHEFUȘÓR,chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. — Chef + suf. -ușor.