charter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități.
2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (
1). [
Pr.:
ceártăr] – Din
engl. charter.charter (Dicționar de neologisme, 1986)CHÁRTER s.n. v.
cearter.
charter (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHARTER [CÉARTĂR]
s. n. 1. tip de contract de transport cu avioane sau nave închiriate de o agenție de turism ori comercială, care permite tarife mai reduse decât pe liniile regulate. 2. avion, navă care circulă conform unui charter (1). (< engl.
charter)
charter (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHARTER (
cuv. engl.) [tʃá:tə]
subst. Navlosire, închiriere. ♦ Avion închiriat la un preț mai scăzut decît cel al curselor regulate, pentru efectuarea unor servicii de transport de persoane;
p. ext. închirierea unui autobuz. ◊
C.-party = document care atestă închirierea unui contract de navlosire.
charter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chárter (
angl.) [
pron. cártăr]
s. n.,
pl. chárterecharter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități.
2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [
Pr.:
čártăr] — Din
engl. charter.