charismaticCHARISMÁTIC, -Ă, charismátici, -e, adj. v.
carismatic.
charismatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*charismátic [
ch pron
c]
adj. m.,
pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismáticecharismatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦
Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție.
2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [
Pr.:
ca-] — Din
fr. charismatique.