cernere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de
a cerne; cernut
1. –
V. cerne.cernere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de
a cerne.cernere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cérnere s. f.,
g.-d. art. cérnerii; pl. cérnericernere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cernere f. lucrarea de a cerne (și
fig.).
cernere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de
a cerne; cernut
1. —
V. cerne.