cerne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉRNE, cern, vb. III.
1. Tranz. (Adesea
fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
2. Tranz. Fig. A distinge.
3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura.
4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. –
Lat. cernere.cerne (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cérne (cérn, cernút), vb. –
1. A trece prin sită sau ciur. –
2. A ploua mărunt. –
3. A distinge, a observa, a examina. –
4. (
Refl.) A aluneca, a pătrunde. –
Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR);
cf. v. it. cernere, prov.,
sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. –
Der. cernător, s. m. (persoană care cerne);
cernător, s. n. (ciur pentru nisip);
cernut, s. n. (acțiunea de a cerne).
cerne (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÉRNE, cern, vb. III.
1. Tranz. A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
Sita nouă cerne bine (= ceea ce este nou dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra ca printr-o sită.
Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită (AGÎRBICEANU).
2. Tranz. Fig. A distinge.
Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stins (PĂUN-PINCIO).
3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura.
4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminând restul; a discerne. –
Lat. cernere.cerne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cérne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cern; conj. prez. 3
să ceárnă; part. cernútcerne (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cerne v.
1. a trece făina prin sită sau ciur spre a alege tărâțea;
2. fig.
din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă AL.;
3. fig. a cerceta cu deamăruntul;
4. a ploua mărunt (parcă cerne prin sită):
nu plouă, cerne. [Lat. CERNERE, a alege, a deosebi (aplicat românește la grăunțe)].
cerne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉRNE, cern, vb. III.
1. Tranz. (Adesea
fig.) A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
2. Tranz. Fig. A distinge.
3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura.
4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. —
Lat. cernere.