ceremonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEREMONÍE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦
Maestru de ceremonie (sau
de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [
Var.: (
Înv.)
țeremónie s. f.] – Din
pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.