cercănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERCĂNÉL,cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn. – Cearcăn + suf. -el.
cercănel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERCĂNÉL,cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn.
cercănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cercănél (rar) s. n., pl. cercănéle
cercănel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERCĂNÉL,cercănele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cearcăn. — Cearcăn + suf. -el.