cercănat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERCĂNÁT, -Ă,cercănați, -te, adj. Încercănat. – Cearcăn + suf. -at.
cercănat(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERCĂNÁT, -Ă adj. v. încercănat.
cercănat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cercănát adj. m., pl. cercănáți; f. cercănátă, pl. cercănáte
cercănat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERCĂNÁT, -Ă,cercănați, -te, adj. Încercănat. — Cearcăn + suf. -at.