cenușiu - explicat in DEX

cenușiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.

cenușiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea cenușie. – Din cenușă + suf. -iu.

cenușiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cenușíŭ, -íe adj. (d. cenușă). De coloarea [!] cenușiĭ. V. sîngeap 2 și vînăt.

cenușiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cenușíu¹ adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi

cenușiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cenușíu² s. n., art. cenușíul

cenușiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cenușiu a. de culoarea cenușie.

cenușiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. — Cenușă + suf. -iu.