centurion - explicat in DEX

centurion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis.

centurion (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTURIÓN s.m. Comandant al unei centurii (1). [Pron. -ri-on. / < lat. centurio, cf. it. centurione, fr. centurion].

centurion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTURIÓN s. m. ofițer comandant al unei centurii (1). (< fr. centurion, lat. centurio)

centurion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Lat. lit. centurio, -onis.

centurion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*centurión m. (lat. centúrio, -ónis). Comandant de centurie, sutaș, căpitan.

centurion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centurión (comandant) (-ri-on) s. m., pl. centurióni

centurion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
centurion m. 1. căpetenie peste o sută de călăreți la Romani; 2. sutaș (BĂLC.).

centurion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTURIÓN, centurioni, s. m. Ofițer care comanda o centurie în armata romană; sutaș. [Pr.: -ri-on] — Din lat. centurio, -onis.