centurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei.
2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din
lat. centuria.centurie (Dicționar de neologisme, 1986)CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați.
2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen.
-iei. / < lat.
centuria, cf. fr.
centurie].
centurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTÚRIE s. f. (în Roma antică) 1. unitate militară din o sută de soldați. 2. unitate politică și administrativă din o sută de cetățeni. (< lat.
centuria, fr.
centurie)
centurie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei.
2. (În vechea Romă) Grup de cetățeni format prin împărțirea populației după avere. –
Lat. lit. centuria.centurie (Dicționaru limbii românești, 1939)*centúrie f. (lat.
centuria, d.
centum, o sută). La Romanĭ, diviziune de o sută de soldațĭ, a șasea parte a cohorteĭ. Fie-care din cele 193 de clase în care Serviŭ Tuliŭ a împărțit poporu roman.
centurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centúrie (-ri-e) s. f.,
art. centúria (-ri-a), g.-d. art. centúriei; pl. centúrii, art. centúriile (-ri-i-)centurie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)centurie f.
1. una din diviziunile politice ale poporului roman, coprinzând o sută de cetățeni;
2. corp de călăreți.
centurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. Subdiviziune tactică în armata romană cuprinzând o sută de ostași; subîmpărțire a cetei în vechea organizare a armatei române.
2. (În Roma antică) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni.
Din lat. centuria.