centuriat - explicat in DEX

centuriat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTURIÁT, -Ă, centuriați, -te, adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. [Pr.: -ri-at] – Din lat. centuriatis.

centuriat (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTURIÁT, -Ă adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii (1). [Pron. -ri-at. / < lat. centuriatus].

centuriat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTURIÁT, -Ă adj. referitor la centurie; pe centurii (1). (< fr. centuriate, lat. centuriatus)

centuriat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centuriát (rar) (-ri-at) adj. m., pl. centuriáți; f. centuriátă, pl. centuriáte

centuriat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTURIÁT, -Ă, centuriați, -te, adj. (Rar) De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. [Pr.: -ri-at] — Din lat. centuriatis.