centuplu - explicat in DEX

centuplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTÚPLU, -Ă, centupli, -e, adj. (Rar) Însutit. – Din fr. centuple, lat. centuplex.

centuplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTÚPLU, -Ă adj. însutit. (< fr. centuple, lat. centuplex)

centuplu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*centúplu, -ă adj. (lat. céntuplus). Însutit.

centuplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centúplu (rar) (-tu-plu) adj. m., pl. centúpli; f. centúplă, pl. centúple

centuplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTÚPLU, -Ă, centupli, -e, adj. (Rar) Însutit. — Din fr. centuple, lat. centuplex.