centumvir - explicat in DEX

centumvir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTUMVÍR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. – Din lat., fr. centumvir.

centumvir (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTUMVÍR s.m. Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Decurion, magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie. [< lat. centumvir, cf. fr. centumvir].

centumvir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTUMVÍR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir)

centumvir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*centumvír m. (lat. centúmvir). Membru al unuĭ tribunal roman compus la început dintr´o sută de membri și care judeca maĭ ales procesele de moștenirĭ.

centumvir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centumvír s. m., pl. centumvíri

centumvir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTUMVÍR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. — Din lat., fr. centumvir.