centumvirat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTUMVIRÁT s. n. Demnitatea de centumvir. – Din
fr. centumvirat.centumvirat (Dicționar de neologisme, 1986)CENTUMVIRÁT s.n. Demnitatea de centumvir. [Cf. fr.
centumvirat].
centumvirat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTUMVIRÁT s. n. demnitate de centumvir. (< fr.
centumvirat)
centumvirat (Dicționaru limbii românești, 1939)*centumvirát n., pl.
e (d.
centumvir). Demnitatea de centumvir.
centumvirat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centumvirát s. n.centumvirat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTUMVIRÁT s. n. Demnitatea de centumvir. — Din
fr. centumvirat.