centruire - explicat in DEX

centruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.

centruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centruíre s. f., g.-d. art. centruírii

centruire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. — Din centru.