cenomanian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOMANIÁN, -Ă, cenomaniani, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Al doilea etaj al cretacicului mediu, considerat și primul etaj al cretacicului superior, caracterizat prin amoniți, lamelibranhiate,
echinide etc.
2. Adj. Care aparține cenomanianului (
1), care se referă la el. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. cénomanien.cenomanian (Dicționar de neologisme, 1986)CENOMANIÁN s.n. (
Geol.) Al doilea etaj al cretacicului mediu. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
-ni-an. / < fr.
cénomanien, cf.
cenomani – popor celtic din vechea Galie transalpină].
cenomanian (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOMANIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al doilea etaj al cretacicului mediu (sau primul superior). (< fr.
cénomanien)
cenomanian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenomanián1 (-ni-an) adj. m.,
pl. cenomaniéni (-ni-eni); f. cenomaniánă, pl. cenomaniénecenomanian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenomanián2 (-ni-an) s. n.cenomanian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOMANIÁN, -Ă, cenomaniani, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Al doilea etaj al cretacicului mediu, considerat și primul etaj al cretacicului superior, caracterizat prin amoniți, lamelibranhiate, echinide etc.
2. Adj. Care aparține cenomanianului (1), care se referă la acesta. [
Pr.:
-ni-an] — Din
fr. cénomanien.