cenotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOTÍP, cenotipuri, s. n. (
Biol.) Tip primitiv din care au derivat alte tipuri. – Din
fr. cénotype.cenotip (Dicționar de neologisme, 1986)CENOTÍP s.n. (
Biol.) Tip primitiv din care au derivat alte tipuri. [Cf. gr.
koinos – comun,
typos – model].
cenotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOTÍP s. n. (biol.) tip primitiv din care au derivat alte tipuri. (< fr.
cénotype)
cenotip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOTÍP, cenotipuri, s. n. (
Biol.) Tip primitiv din care au derivat alte tipuri. — Din
fr. cénotype.