cenogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOGENÉTIC, -Ă, cenogenetici, -ce, adj. (
Biol.; despre caractere)
1. Care dispare în perioada adultă.
2. De origine recentă. – Din
fr. cénogénétique.cenogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)CENOGENÉTIC, -Ă adj. (
Biol.; despre caractere)
1. Care dispare în perioada adultă.
2. De origine recentă. [< fr.
cénogénétique].
cenogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOGENÉTIC, -Ă adj. 1. (biol.; despre caractere) care dispare în perioada adultă. 2. de origine recentă. (< fr.
cénogénétique)
cenogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOGENÉTIC, -Ă, cenogenetici, -ce, adj. (
Biol.; despre caractere)
1. Care dispare în perioada adultă.
2. De origine recentă.
— Din
fr. cénogénétique.