cenotaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOTÁF, cenotafe, s. n. (
Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Din
fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.cenotaf (Dicționar de neologisme, 1986)CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl.
-fe. / < fr.
cénotaphe, cf. gr.
kenos – gol,
taphos – mormânt].
cenotaf (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr.
cénotaphe, lat.
cenotaphium, gr.
kenotaphion)
cenotaf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane care a decedat și ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. –
Fr. cénotaphe (
lat. lit. cenotaphium).
cenotaf (Dicționaru limbii românești, 1939)*cenotáf n., pl.
e și
urĭ (vgr.
kenotáphion, d.
kenós, gol, și
táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s´a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte).
cenotaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenotáf s. n.,
pl. cenotáfe/cenotáfuricenotaf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cenotaf n. mormânt gol, monument ridicat în onoarea unui mort, al cărui corp nu s’a putut afla.
cenotaf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOTÁF, cenotafe, s. n. Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. [
Pl. și:
cenotafuri] – Din
fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.