cellalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.cellalt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.cellalt (Dicționaru limbii românești, 1939)cél-lált, ceá-láltă pron., pl.
céĭ-lálțĭ, céle-lálte (
cel și
lalt, din
cel, al saŭ
ăl și
alt, adică
cel cel alt. Să se observe că are doŭă accente, ca și cînd aĭ pronunța
cel lat, cel lung. Gen.
céluĭ-lált, céleĭ-lálte, célor-lálțĭ, célor-lálte). Altu din doĭ, următoru din doĭ. – Vechĭ și
álalt (adică
al-alt, ăl-lalt). Rar și urît cela-lalt, celă-lalt ș. a.
cellalt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.