cedent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEDÉNT, cedenți, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane. – Din
lat. cedens, -ntis.cedent (Dicționar de neologisme, 1986)CEDÉNT s.m. (
Jur.) Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță. [< lat.
cedens].
cedent (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEDÉNT s. m. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță. (< lat.
cedens)
cedent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cedént s. m.,
pl. cedénțicedent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEDÉNT, cedenți, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane. —
Din lat. cedens, -ntis.