cedru - explicat in DEX

cedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÉDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare brună-gălbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit în construcțiile navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. – Din fr. cèdre, lat. cedrus.

cedru (Dicționar de neologisme, 1986)
CÉDRU s.m. Conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ♦ Lemnul acestui arbore. [Var. chedru s.m. / < lat. cedrus, cf. gr. kedros].

cedru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cédru (cédri), s. m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI.

cedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÉDRU s. m. conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ◊ lemnul acestuia. (< fr. cèdre, lat. cedrus)

cedru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CEDRU (‹ fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, răspîndiți în Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mică (Cedrus libani) și Asia Centrală (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, în planuri suprapuse. Atinge 40 m înălțime și trăiește c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-gălbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură.

cedru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÉDRU, cedri, s. m. Conifer exotic gigantic, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus Libani). ♦ Lemnul acestui arbore. [Var.: (înv. și pop.) chédru s. m.] – Fr. cèdre (lat. lit. cedrus).

cedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cédru m. (lat. cedrus, vgr. kédros). Un fel de brad gigantic (cedrus Libani) care miroase plăcut și care crește pin [!] munțiĭ Liban, Taurus, Atlas, insula Cipru ș. a. Trunchĭu luĭ ajunge pînă la un diametru de 4 metri. Lemnu luĭ e foarte rezistent. Și Biblia vorbește de el.

cedru (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cédru, s.n. – v. cidru.

cedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cédru (ce-dru) s. m., art. cédrul; pl. cédri, art. cédrii

cedru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cedru m. arbore maiestos din clasa coniferelor, totdeauna verde, crește în munții Libanului și Himalaiei; lemnu-i mirositor e foarte căutat de ebeniști (Cedrus Libani).