cecum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉCUM s. n. v. cec2.cecum (Dicționar de neologisme, 1986)CÉCUM s.n. v.
cec2.
cecum (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÉCUM s. n. elem. cec
2.
cecum (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÉCUM s. n. v. cec2.cecum (Dicționaru limbii românești, 1939)*cécum n. Răŭ scris îld.
caecum.cecum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.
cecum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉCUM s. n. v. cec2.