ceda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEDÁ, cedez, vb. I.
1. Tranz. A renunța (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanță unei alte persoane.
2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunța. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă); a fi învins.
3. Intranz. (Despre boli) A scădea din intensitate, a se ameliora.
4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. – Din
fr. céder.ceda (Dicționar de neologisme, 1986)CEDÁ vb. I. 1. tr. A lăsa, a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (
Sport) A se recunoaște învins, a înceta întrecerea, lupta.
3. intr. (
Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descrește, a scădea.
4. intr. (
Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apăsare, a se rupe. [< fr.
céder].
ceda (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. ◊ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea. ◊ (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr.
céder, lat. cedere)
ceda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEDÁ, cedez, vb. I.
1. Tranz. A lăsa cuiva un bun (gratuit sau prin vânzare), renunțând la dreptul de posesiune.
2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă).
3. Intranz. (
Med.; despre manifestările unei boli) A scădea, a se ameliora.
4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se rupe. –
Fr. céder.ceda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cedá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cedeázăceda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEDÁ, cedez, vb. I.
1. Tranz. A renunța (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanță unei alte persoane.
2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunța. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă); a fi învins.
3. Intranz. (Despre boli) A scădea din intensitate, a se ameliora.
4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. — Din
fr. céder.cedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cedà v.
1. a lăsa de bună voie:
cedez dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se supune.
3. a se încovoia sub o greutate.