cealău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cealău1, cealăi, s.m. și adj. m. (reg.)
1. (s..m.) nadă (pentru pește)
2. (adj. m.) amăgitor, înșelător.
cealău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cealău2 s.n. (înv.) tufiș.
cealăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cealắŭ (
ea dift.) m. (ung.
csaló. V.
celuĭesc).
Trans. Înșelător.
cealău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cealắu, cealăi, s.m. –
1. Amăgitor, înșelător.
2. Pungaș (Bud 1908): „Ochii mei îs mai cealăi, / Celui-ți-or ochii tăi” (Lenghel 1979: 163). – Din magh. csaló „înșelător„.