ceala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEÁLA interj. v. cea.ceala (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEÁLA interj. v. cea.ceala (Dicționaru limbii românești, 1939)ceála (
ea dift. V.
cea 2) adv. La dreapta (numaĭ în loc:
unu hăĭsa, altu ceala, adică „fără concordie”). – Și
ceală.ceala (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ceala int. Mold. V.
cea: când noi vroiam să facem haisa, ne sfătuiai să luăm ceala AL.
ceala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEÁLA interj. v. cea.