ceacâr - explicat in DEX

ceacâr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.

ceacâr (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ceacâr, ceacâri s. m. om naiv.

ceacâr (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Sașiu, zbanghiu. – Tc. çakır „albastru, cu ape cenușii”.

ceacâr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceacấr adj. m., pl. ceacấri; f. ceacấră, pl. ceacấre

ceacâr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceacâr a. 1. cu un ochiu albastru și altul negru (vorbind de cai și, ironic, despre om): cu ochii ciacâri, gura lăbărțată PANN; 2. cu un cearcăn alb împrejurul luminei ochilor (despre vite); 3. beat, mahmur; 4. se zice de o specie de grâu de toamnă. (Turc. ČAKYR).

ceacâr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. — Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.