ceacăŭ - explicat in DEX

ceacău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.

ceacău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.

ceacăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceacắŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.

ceacău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceacắu (reg.) s. n., art. ceacắul; pl. ceacắie

ceacău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. — Din magh. csákó.