cazemată - explicat in DEX

cazemată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.

cazemată (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZEMÁTĂ s.f. Fortificație izolată care protejează împotriva proiectilelor, bombelor etc. oamenii și armamentul închiși înăuntru. ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. [< fr. casemate, cf. it. casamatta].

cazemată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZEMÁTĂ s. f. 1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr. 2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu. (< fr. casemate)

cazemată (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Fortificație, încăpere blindată care protejează personalul și armamentul aflat înăuntru împotriva focului artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene. – Fr. casemate.

cazemată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cazemátă f., pl. e (fr. casemate, d. it. casa matta, „casă nebună”). Arm. Fortificațiune subterană boltită.

cazemată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazemátă s. f., g.-d. art. cazemátei; pl. cazemáte

cazemată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazemată f. pământ ridicat sub fortificațiuni pentru așezarea tunurilor.

cazemată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. — Din fr. casemate.