cazemată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (
4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din
fr. casemate.