cazacă - explicat in DEX

cazacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque. (< it.).

cazacă (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZÁCĂ s.f. Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi și încheiată într-o parte. [< rus. kazak, cf. fr. casaque].

cazacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cazácă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX).

cazacă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZÁCĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque)

cazacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză (încheiată într-o parte) cu mâneci largi și lungi, închisă la gât și lungă până mai jos de talie. – Fr. casaque (< it.).

cazacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cazácă f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haĭnă largă de purtat pin [!] casă). Rar. Un fel de manta cu mînicĭ [!] largĭ.

cazacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazácă s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce

cazacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazacă f. manta de drum cu mâneci lungi (= fr. cașaque4).

cazacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. — Din fr. casaque.