cavalier - explicat in DEX

cavalier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVALIÉR, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.

cavalier (Dicționar de neologisme, 1986)
CAVALIÉR s.n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon continuu de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățirea șanțurilor. [Pron. -li-er, var. cavalieră s.f. / < fr. cavalier].

cavalier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAVALIÉR, -Ă I. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă. II. s. n. 1. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor. (< fr. cavalier)

cavalier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavaliér (-li-er) s. n., pl. cavaliére

cavalier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVALIÉR, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] — Din fr. cavalier.