catihetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din
ngr. katihitikós.catihetic (Dicționar de neologisme, 1986)CATIHÉTIC, -Ă adj. v.
catehetic.
catihetic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (În trecut) Care ținea de catiheți, de învățământul religios. –
Ngr. katihetikos.catihetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catihétic adj. m.,
pl. catihétici; f. catihétică, pl. catihéticecatihetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catihetic a. privitor la preoți:
școală catihetică.catihetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. — Din
ngr. katihitikós.