cateheză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism (
1) sau,
p. ext., de religie creștină. – Din
ngr. katíhisis, fr. catéchèse.cateheză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEHÉZĂ s. f. instruire religioasă prin întrebări și răspunsuri. (< fr.
catéchèse)
cateheză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CATEHEZĂ (‹
ngr.)
s. f. Activitate didactică a bisericii, limitată în trecut la transmiterea de cunoștințe candidaților la creștinism, referindu-se ulterior la toate mijloacele de îngrijire sufletească a catehumenilor.
cateheză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism
(1) sau,
p. ext., de religie creștină. –
Ngr. katehesis.cateheză (Dicționaru limbii românești, 1939)*catehéză f., pl.
e (vgr.
katéhesis). Învățămîntu religios pin [!] întrebărĭ și răspunsurĭ. – Vechĭ
catihís n., pl.
urĭ (dupa [!] ngr.). V.
oglașenie.cateheză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catehéză s. f.,
g.-d. art. catehézei; pl. catehézecateheză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism (
1) sau,
p. ext., de religie creștină. — Din
ngr. katíhisis, fr. catéchèse.