categorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității.
2. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele.
3. (
Biol.; în sintagma)
Categorie sistematică (sau
taxonomică) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.).
4. (Sport) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. ◊
Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului. – Din
fr. catégorie, lat. categoria.categorie (Dicționar de neologisme, 1986)CATEGORÍE s.f. 1. Noțiune fundamentală care reflectă cele mai generale și esențiale laturi, însușiri, trăsături ale obiectelor și fenomenelor și relațiile dintre ele.
2. Grup de ființe, de obiecte, de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ♦ Grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită după greutatea corporală a sportivilor, după performanțele realizate sau după vârstă. [Gen.
-iei. / < fr.
catégorie, cf. gr.
kategoria].
categorie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)categoríe (categoríi), s. f. – Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, clasă. –
Var. catigorie (
înv.).
Mr. cătigurie „calomnie”.
Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161).
Sec. XVIII.
Var. se folosea mai ales cu sensul din
mr. –
Der. categorisi (
mr. cătigurisescu),
vb. (a clasifica, a aranja pe categorii;
înv., a dojeni;
înv., a calomnia); din
ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω);
categoric, adj., din
fr.categorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEGORÍE s. f. 1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele. ♦ ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale. ◊ grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă. (< fr.
catégorie, lat.
categoria, gr.
kategoria)
categorie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CATEGORIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Clasă determinată de obiecte sau de expresii logico-lingvistice avînd funcții de tip designativ și clasificator în planul realității sau al gîndirii. ♦ Noțiune fundamentală a unui domeniu de cunoaștere. ◊ (
FILOZ.)
Categoriile lui Aristotel = cele 10 categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timpul, situația, posesia, acțiunea, pasiunea.
Categoriile lui Kant = conceptele fundamentale ale intelectului pur care asigură cadrul cunoașterii.
2. (
LINGV.)
C. gramaticală = noțiune gramaticală fundamentală care exprimă relații stabilite de vorbitorii unei limbi între elemente ale limbii obiective (
ex. gen, număr, persoană, comparație) sau între ei și lumea obiectivă (
ex. timp, mod).
C.g. reprezintă modul de organizare internă a materialului de forme ale unei limbi.
3. (
BIOL.)
C. sistematică (sau
taxonomică) = fiecare dintre grupele de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.).
4. (SPORT) Grupă specială în care sînt departajați sportivii sau echipele după criterii de greutate, vîrstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire.
5. (
SOCIOL.)
C. socială = ansamblu de indivizi care pot fi dispersați, dar care au caracteristici comune recunoscute de societatea în care trăiesc (
ex. c.s. a studenților).
C. socio-profesională = ansamblu de lucrători delimitat prin tipul de activitate profesională (agricultură, industrie etc.) și prin poziția pe care aceștia o ocupă în activitatea profesională respectivă (patroni, muncitori, funcționari).
categorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ◊
Categorie istorică = fenomen care se schimbă în legătură cu anumite condiții social-istorice.
2. Noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general. –
Fr. catégorie (
lat. lit. categoria).
categorie (Dicționaru limbii românești, 1939)*categoríe f. (vgr.
kategoria, acuzațiune, atribut. V.
catigorie). Clasificațiune după gen:
categoriile luĭ Aristotele. Fig. Caracter, clasă, fel, natură:
aceste lucrurĭ nu-s din aceĭașĭ categorie. V.
ordin, orta, tagmă.categorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)categoríe (noțiune, grup)
s. f.,
art. categoría, g.-d. art. categoríei; pl. categoríi, art. categoríilecategorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)categorie f.
1. clasă în care se așează persoane sau obiecte de aceeaș natură;
2. clasă de idei sau de termeni filozofici:
categoriile lui Aristotele (substanță, calitate, cantitate);
3. fig. caracter, natură: oameni de aceeaș categorie.
categorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității.
2. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele.
3. (
Biol.; în sintagma)
Categorie sistematică (sau
taxonomică) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.).
4. (Sport) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. ◊
Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului. — Din
fr. catégorie, lat. categoria.