categorisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.)
1. A așeza ceva după categorii (
3).
2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva;
p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [
Var.: (
înv.)
catigorisí vb. IV] – Din
ngr. katigórisa (
aor. lui
katigorí).
categorisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.)
1. A așeza ceva după categorii.
2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva;
p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [
Var.: (
înv.)
catigorisí vb. IV] – Din
categorie.categorisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)categorisí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. categorisésc, imperf. 3
sg. categoriseá; conj. prez. 3
să categoriseáscăcategorisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.)
1. A așeza ceva după categorii (3).
2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva;
p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [
Var.: (
înv.)
catigorisí vb. IV] — Din
ngr. katigórisa (
aor. lui
katigorí).