catehiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEHIZÁ, catehizez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A învăța pe cineva catehismul (
1) sau,
p. ext., dogmele religiei creștine; a catihisi. – Din
ngr. katihísa, (
aor. lui
katihó),
fr. catéchiser.catehiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEHIZÁ vb. tr. 1. a învăța pe cineva dogmele religiei creștine. 2. (fig.) a convinge, a îndoctrina. (< fr.
catéchiser)
catehiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATEHIZÁ, catehizez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A învăța pe cineva catehismul
(1) sau,
p. ext., dogmele religiei creștine. –
Ngr. katiho (
aor. katihisa).
catehiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catehizá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
catehizeázăcatehiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEHIZÁ, catehizez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A învăța pe cineva catehismul (
1) sau,
p. ext., dogmele religiei creștine; a catihisi. — Din
ngr. katihísa (
aor. lui
katihó),
fr. catéchiser.