catahreză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat. – Din
fr. catachrèse, lat. catachresis.catahreză (Dicționar de neologisme, 1986)CATAHRÉZĂ s.f. Figură de stil constând în atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. [Pl.
-ze, var.
catacreză s.f. / < fr.
catachrèse, cf. lat.
catachresis, gr.
katachresis – abuz].
catahreză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATAHRÉZĂ s. f. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. (< fr.
catachrèse, lat.
catachresis, gr.
katachresis, abuz)
catahreză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură retorică prin care se atribuie unui cuvânt înțelesul altui cuvânt cu sens apropiat. –
Fr. catachrèse (
lat. lit. catachresis).
catahreză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catahréză (-ta-hre-) s. f.,
g.-d. art. catahrézei; pl. catahrézecatahreză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATAHRÉZĂ, catahreze, s. f. Figură de stil care constă în transferarea înțelesului unui cuvânt asupra altui cuvânt cu înțeles apropiat. — Din
fr. catachrèse, lat. catachresis.